telemetrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TELEMETRÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu măsurarea distanțelor cu ajutorul telemetrului. – Din
fr. télémétrie.telemetrie (Dicționar de neologisme, 1986)TELEMETRÍE s.f. Disciplină având ca obiect măsurarea distanțelor cu ajutorul telemetrului. [Gen.
-iei. / < fr.
télémétrie].
telemetrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)TELEMETRÍE s. f. tehnica măsurării ditanțelor cu ajutorul telemetrului. ◊ metodă de măsurare și transmitere la distanță a informației. (< fr.
télémétrie)
telemetrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)telemetríe (-me-tri-) s. f.,
art. telemetría, g.-d. telemetríi, art. telemetríeitelemetrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TELEMETRÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu măsurarea distanțelor cu ajutorul telemetrului. — Din
fr. télémétrie.