teleleică - explicat in DEX

teleleică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TELELÉICĂ, teleleici, s. f. (Pop.) Femeie care umblă de colo până colo, flecărind și bârfind; femeie ușuratică, stricată, haimana. – Teleleu + suf. -eică.

teleleică (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
teleléică, teleléici, s.f. (reg.) 1. femeie ușuratică și intrigantă; târfă. 2. misită, samsaroaie.

teleleică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
teleléică (pop.) s. f., g.-d. art. teleléicii; pl. teleléici

teleleică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
teleleică f. 1. samsaroaică, mijlocitoare (și telăliță): auzi telălița cum își laudă marfa? AL.; 2. fam. femeie care bârfește de toți. [V. telal].

teleleică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TELELÉICĂ, teleleici, s. f. (Pop.) Femeie care umblă de colo până colo, flecărind și bârfind; femeie ușuratică, stricată, haimana. — Teleleu + suf. -eică.

teleleĭcă (Dicționaru limbii românești, 1939)
teleléĭcă f., pl. e și ĭ (d. telal). Munt. Misită, samsaroaĭcă. Fig. Tarbă. V. malercă și talaniță.