teleleu - explicat in DEX

teleleu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TELELÉU, -EÁ, telelei, -ele, s. m. și f. Om fără căpătâi, care își pierde vremea (umblând de colo până colo) fără nici o treabă. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla teleleu (Tănase) = a umbla de colo până colo, fără rost. A fi teleleu Tănase = a fi zăpăcit, aiurit, năuc. – Din magh. telelö.

teleleu (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
teleléu, adv. – În expresia a umbla teleleu = a umbla fără nici un rost: „Nu mă duc pe uliță, că nu voi umbla toată noaptea teleleu” (Bilțiu 1999: 277). – Din magh. telelö (MDA).

teleleu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
teleléu (om fără căpătâi) s. m., art. teleléul; pl. teleléi, art. teleléii

teleleu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
teleleu a. și adv. Mold. vagabond: stăricica ’și risipește, apoi umblă teleleu NEGR. [V. telal].

teleleu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TELELÉU, -EÁ, telelei, -ele, s. m. și f. Om fără căpătâi, care își pierde vremea (umblând de colo până colo) fără nicio treabă. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla teleleu (Tănase) = a umbla de colo până colo, fără rost. A fi teleleu Tănase = a fi zăpăcit, aiurit, năuc. — Din magh. telelö.

teleleŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
teleléŭ adv. (cp. cu tălălăŭ, cu tĭulĭulĭuc, cu rus. dial. telelĭúĭ, gură-cască, și cu ung. telelö, care ține toată ĭarna). A umbla teleleŭ (Tănase), a umbla haĭmana, a umbla lela. A rămînea teleleŭ, a rămînea fără ocupațiune, fără treabă. – În Olt. teneneŭ (NPl. Ceaur, 133).