teleleică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TELELÉICĂ, teleleici, s. f. (
Pop.) Femeie care umblă de colo până colo, flecărind și bârfind; femeie ușuratică, stricată, haimana. –
Teleleu +
suf. -eică.teleleică (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)teleléică,
teleléici, s.f. (reg.)
1. femeie ușuratică și intrigantă; târfă.
2. misită, samsaroaie.
teleleică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)teleléică (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. teleléicii; pl. teleléiciteleleică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)teleleică f.
1. samsaroaică, mijlocitoare (și
telăliță):
auzi telălița cum își laudă marfa? AL.;
2. fam. femeie care bârfește de toți. [V.
telal].
teleleică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TELELÉICĂ, teleleici, s. f. (
Pop.) Femeie care umblă de colo până colo, flecărind și bârfind; femeie ușuratică, stricată, haimana. —
Teleleu +
suf. -
eică.teleleĭcă (Dicționaru limbii românești, 1939)teleléĭcă f., pl.
e și
ĭ (d.
telal).
Munt. Misită, samsaroaĭcă.
Fig. Tarbă. V.
malercă și
talaniță.