teamăt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TEÁMĂT, teamăte, s. n. (
Înv.) Teamă. –
Teme +
suf. -ăt.teamăt (Dicționaru limbii românești, 1939)teámăt n., pl.
temete (V.
așteamăt).
Cor. Teamă.
teamăt (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)teámăt (
înv.,
pop.)
s. n.teamăt (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TEÁMĂT s. n. (
înv. și
pop.) Teamă. —
Teme +
suf. -
ăi.