teamă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TEÁMĂ s. f. Stare de neliniște și de tulburare provocată de un pericol care te amenință, de un rău care ți se poate întâmpla; frică, teamăt. – Din
teme (derivat regresiv).
teamă (Dicționaru limbii românești, 1939)teámă f. fără pl. (subst. verbal d.
a se teme). Frică, simțu celuĭ care se teme:
mĭ-e teamă. V.
temoare.teamă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)teámă s. f.teamă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)teamă f. fapta de a se teme, sentiment de neliniște:
să nu-ți fie teamă. [Lat. TIMA].
teamă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TEÁMĂ s. f. Stare de neliniște și de tulburare provocată de un pericol care te amenință, de un rău care ți se poate întâmpla; frică, teamăt. — Din
teme (derivat regresiv).