taxonomie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TAXONOMÍE s. f. 1. Știința legilor de clasificare.
2. Studiul unei grupe de animale sau de plante din punctul de vedere al clasificării și descrierii speciilor. [
Var.:
taxinomíe s. f.] – Din
fr. taxonomie, taxinomie.taxonomie (Dicționar de neologisme, 1986)TAXONOMÍE s.f. 1. Știință având ca obiect stabilirea principiilor și legilor de clasificare a organismelor vii. ♦ (
P. ext.) Știința legilor de clasificare.
2. (
Biol.) Studiul unei grupe de plante sau de animale privind descrierea și clasificarea speciilor. [Gen.
-iei, var.
taxinomie s.f. / < fr.
taxonomie, cf. gr.
taxis – ordine,
nomos – lege].
taxonomie (Marele dicționar de neologisme, 2000)TAXONOMÍE s. f. 1. știință a legilor de clasificare a organismelor vii. ◊ (p. ext.) clasificare. 2. studiul unor grupe de plante sau de animale din punctul de vedere al descrierii și clasificării speciilor. (< fr.
taxonomie)
taxonomie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)taxonomíe s. f.,
art. taxonomía, g.-d. taxonomíi, art. taxonomíeitaxonomie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TAXONOMÍE s. f. 1. Știința legilor de clasificare.
2. Studiul unei grupe de animale sau de plante din punctul de vedere al clasificării și descrierii specilor. [
Var.:
taxinomíe s. f.] — Din
fr. taxonomie, taxinomie.