tauromahie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TAUROMAHÍE s. f. Arta de a lupta cu taurii (
1) în arenă. [
Pr.:
ta-u-] – Din
fr. tauromachie.tauromahie (Dicționar de neologisme, 1986)TAUROMAHÍE s.f. Arta de a lupta cu taurii. ♦ (
Mit.) Luptă a taurilor cu oamenii. [Gen.
-iei. / < fr.
tauromachie, cf. gr.
tauros – taur,
mache – luptă].
tauromahie (Marele dicționar de neologisme, 2000)TAUROMAHÍE s. f. 1. (mit.) luptă a taurilor cu oamenii. 2. arta de a lupta cu taurii în arenă; coridă. (< fr.
touromachie)
tauromahie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tauromahíe (ta-u-) s. f.,
art. tauromahía, g.-d. tauromahíi, art. tauromahíeitauromahie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TAUROMAHÍE s. f. Arta de a lupta cu taurii (
1) în arenă. [
Pr.:
ta-u-] — Din
fr. tauromachie.