tartină - explicat in DEX

tartină (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
TARTÍNĂ, tartine, s. f. Felie de pâine (unsă cu unt) pe care se pune brânză, șuncă, salam etc. – Fr. tartine.

tartină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TARTÍNĂ, tartine, s. f. Felie de pâine unsă cu unt pe care se pune brânză, șuncă, salam etc.; p. ext. sandviș. – Din fr. tartine.

tartină (Dicționar de neologisme, 1986)
TARTÍNĂ s.f. Felie de pâine unsă cu unt și acoperită uneori cu brânză, cu salam, cu icre etc.; (p. ext.) sandviș. [< fr. tartine].

tartină (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TARTÍNĂ s. f. felie de pâine unsă cu unt și acoperită uneori cu brânză, salam, icre etc.; (p. ext.) sandviș. (< fr. tartine)

tartină (Dicționaru limbii românești, 1939)
*tartínă f., pl. e (fr. tartine). Felie de pîne [!] unsă cu unt, cu dulceață orĭ cu altceva. V. sandwĭch.

tartină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tartínă s. f., g.-d. art. tartínei; pl. tartíne

tartină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TARTÍNĂ, tartine, s. f. Felie de pâine unsă cu unt pe care se pune brânză, șuncă, salam etc.; p. ext. șandviș. — Din fr. tartine.