tartar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))TARTÁR, tartaruri, s. n. (În mitologia antică) Loc așezat în fundul infernului, în care se presupunea că erau chinuiți cei care păcătuiau față de zei: (în credința creștină) iad, infern. – Slav (
v. sl. tartarŭ din
gr.).
tartar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TARTÁR1 adj. (În sintagma)
Sos tartar = maioneză picantă preparată cu mult muștar (cu capere și castraveți acri). – Din
fr. [sauce]
tartare.tartar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TARTÁR2, tartaruri, s. n. (În mitologia antică) Loc așezat în fundul infernului, în care se presupune că erau chinuiți cei care păcătuiau față de zei; (în credința creștină) iad, infern. [
Acc. și:
tártar] – Din
sl. tarŭtarŭ.tartar (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)TARTAR adj. În gastronomie, preparat în stil tătar sau foarte picant;
biftec tartar = carne de vacă crudă, tocată, servită cu fileuri de sardele și gălbenuș de ou crud deasupra (fr.
bifteck tartare; germ.
Tatarenbeefsteak);
sos tartar = sos picant rece, din maioneză amestecată cu bucățele de albuș fiert, eșalot, capere și verdeață tocată mărunt (fr., engl.
sauce tartare; germ.
Tatarensauce), iar ca preparat casnic, sos rece din maioneză amestecată cu muștar foarte iute, asezonat divers.
tartar (Dicționar de neologisme, 1986)TARTÁR, -Ă adj. Tătăresc. ◊
Biftec tartar = mușchi fript foarte puțin;
sos tartar = sos rece, foarte picant din maioneză pregătită cu gălbenușuri de ou fierte tari, la care se adaugă ceapă tocată fin și muștar. [< fr.
tartare].
tartar (Marele dicționar de neologisme, 2000)TARTÁR adj. inv. tătăresc. ♦ biftec ~ = mușchi fript foarte puțin; sos ~ = sos rece, foarte picant, din maioneză pregătită cu gălbenușuri fierte, la care se adaugă ceapă tocată fin, castraveți în oțet, pătrunjel verde și muștar. (< fr. tartare)
tartar (Dicționaru limbii românești, 1939)tártar m. (vsl.
tartarŭ, d. vgr.
tártaros, de unde și lat.
tártarus, ĭadu).
Est. Fam. Maĭ-marele dracilor, drac (în general). Șef, căpitan:
tu eștĭ tartaru răutăților. Iron. Jidan. – În vest
tártor.tartar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tartár1 adj. invar.tartar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!tártar2 s. n.tartar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tartar n.
1. Mit. infernul popoarelor antice;
2. (poetic) iad:
am dat al meu suflet la negrul Tartar BOL. [V.
tartor].