târș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÂRȘ, târși, s. m. 1. Copac pipernicit, nedezvoltat, uscat;
p. ext. pădure cu astfel de copaci, crescuți printre rădăcini și cioturi.
2. Cracă pe care se clădesc căpițele de fân, din care se fac îngrădituri primitive etc. [
Pl. și: (
n.)
târșuri] –
Et. nec.