târș - explicat in DEX

târș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TÂRȘ, târși, s. m. 1. Copac pipernicit, nedezvoltat, uscat; p. ext. pădure cu astfel de copaci, crescuți printre rădăcini și cioturi. 2. Cracă pe care se clădesc căpițele de fân, din care se fac îngrădituri primitive etc. [Pl. și: (n.) târșuri] – Et. nec.

târș (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
târș s. n. sg. 1. lehamite. 2. jenă.

târș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
târș¹(copac, lemn, creangă) (pop., reg.) s. m., pl. târși

târș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
târș² (mătură) (pop.) s. n., pl. tấrșuri

târș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
târș n. Mold. 1. tufă spinoasă; 2. pl. vreascuri, vițe uscate: să strângem niște târșuri și să facem foc CR. [Serb. trs].

târș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TÂRȘ, târși, s. m. (Pop.) 1. Copac pipernicit, nedezvoltat, uscat; p. ext. pădure cu astfel de copaci, crescuți printre rădăcini și cioturi. 2. Cracă pe care se clădesc căpițele de lan, din care se fac îngrădituri primitive etc. [Pl. și: (n.) târșuri] — Et. nec.