tarifà - explicat in DEX

tarifa (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
TARIFÁ, tarifez, vb. I. Tranz. (Rar) A supune unui tarif. – Fr. tarifer.

tarifa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TARIFÁ, tarifez, vb. I. Tranz. (Rar) A supune unui tarif, a taxa. – Din fr. tarifer.

tarifa (Dicționar de neologisme, 1986)
TARIFÁ vb. I. tr. (Rar) A fixa, a stabili un tarif. [< fr. tarifer].

tarifa (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TARIFÁ vb. tr. a fixa, a aplica un tarif. (< fr. tarifer)

tarifa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tarifá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarifeáză

tarifà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tarifà v. a fixa prețul, a taxa: a tarifa mărfuri.

tarifa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TARIFÁ, tarifez, vb. I. Tranz. (Rar) A supune unui tarif, a taxa. — Din fr. tarifer.