târgui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÂRGUÍ, târguiesc, vb. IV.
1. Tranz. A face cumpărături; a cumpăra.
2. Refl. recipr. A se tocmi (
1);
p. ext. a discuta în contradictoriu, a nu ajunge la o înțelegere. [
Prez. ind. și:
tấrgui] – Din
sl. trŭgovati.