tarabulus - explicat in DEX

tarabulus (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
TARABULÚS, tarabuluse, s. n. (Înv.) Șal oriental care se înfășoară în jurul capului sau se poartă la cingătoare. – Tc. Tarabulus «Tripolis».

tarabulus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TARABULÚS, tarabuluse, s. n. (Înv.) Șal oriental care se înfășura în jurul capului sau se purta ca cingătoare. – Din tc. Tarabulus „Tripoli”.

tarabulus (Dicționaru limbii românești, 1939)
*tarabulús, -ós, -úz și -olús n., pl. urĭ (turc. Tarabulús, Tripolis, un oraș din Siria. V. tripoli). Sec. 18-19. Legătură de cap, taclit.

tarabulus (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tarabulús (înv.) s. n., pl. tarabulúse

tarabulus (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tarabulus n. fes tripolitan sau barbaresc, legătură orientală de cap: la cap legat cu un tarabulus GHICA. [Turc. TARABULUȘ, Tripoli].

tarabulus (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TARABULÚS, tarabuluse, s. n. (înv.) Șal oriental care se înfășură în jurul capului sau se purta ca cingătoare. — Din tc. Tarabulus „Tripoli”.