tapură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TAPÚRĂ, tapuri, s. f. Fisură, crăpătură în interiorul unei piese metalice, produsă în cursul fabricării acesteia. – Din
fr. tapure.tapură (Dicționar de neologisme, 1986)TAPÚRĂ s.f. Fisură în interiorul masei unui oțel tratat termic. [< fr.
tapure].
tapură (Marele dicționar de neologisme, 2000)TAPÚRĂ s. f. defect al unei piese metalice dintr-o fisură care pornește de la suprafața acesteia spre interior. (< fr.
tapure)
tapură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tapúră s. f.,
g.-d. art. tapúrii; pl. tapúritapură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TAPÚRĂ, tapuri, s. f. Fisură, crăpătură în interiorul unei piese metalice, produsă în cursul fabricării acesteia. — Din
fr. tapure.