țap (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚAP, țapi, s. m. 1. Masculul caprei domestice, al caprei negre și al căprioarei. ◊
Țap ispășitor =
a) (în Biblie) țap (
1) pe care marele preot îl încărca la sărbătorirea ispășirii cu toate păcatele neamului lui Israel și care era apoi alungat în deșert;
b) fig. persoană asupra căreia se aruncă vina pentru greșelile altora. ◊
Expr. A sta ca un țap logodit = a sta țeapăn, prostit, aiurit.
2. Pahar special de bere, cu toartă, având capacitatea de 300 ml; conținutul unui astfel de pahar.
3. (
Art.) Numele unei constelații în care intră Soarele la solstițiul de iarnă. –
Cf. alb. cap, cjap, scr. cap.