tantiemă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TANTIÉMĂ, tantieme, s. f. 1. Sumă de bani încasată de membrii unui consiliu de administrație sau de funcționari superiori ai unei societăți comerciale (din beneficiul net al acesteia) pentru participarea la conducerea ei. ♦ Comision procentual acordat mijlocitorilor de afaceri.
2. Onorariu procentual cuvenit (în trecut) unui autor dramatic, calculat în raport cu încasările realizate la reprezentațiile piesei sale. [
Pr.:
-ti-e-] – Din
fr. tantième.