tanti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÁNTI s. f. invar. Mătușă. ♦ (
Fam.) Termen de adresare, în mediul urban, față de o femeie mai în vârstă. – Din
fr. tante.tanti (Marele dicționar de neologisme, 2000)TÁNTI s. f. inv. 1. soră a tatălui sau a mamei; mătușă. 2. soția unchiului. (< germ.
Tante, fr.
tante)
tanti (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tánti s. f. –
1. Mătușă. –
2. (
Arg.) Munte-de-pietate. –
3. (
Arg.) Codoașă.
Fr. tante, prin intermediul
germ. Tante.tanti (Dicționaru limbii românești, 1939)*tánti f. fără pl., gen.
al luĭ tanti (după germ.
tante, fr.
tante).
Fam. Mătușă, țață.
tanti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tánti (
fam.)
s. f.,
g.-d. art. lui tántitanti (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TÁNTI s. f. Mătușă. ♦ (
Fam.) Termen de adresare, în mediul urban, față de o femeie mai în vârstă. — Din
fr. tante.