tânjală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÂNJÁLĂ, tânjeli, s. f. Un fel de proțap care se folosește pentru a prinde a doua pereche de vite în jug, pentru a lega de jug uneltele agricole cu tracțiune animală sau pentru a transporta greutăți mari. ◊
Expr. A se lăsa pe tânjală =
a) (despre animale de tracțiune) a trage foarte încet (sprijinindu-se pe tânjală);
b) (despre oameni) a lucra încet, cu lene; a neglija sau a amâna lucrul. –
Et. nec.