tânguire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÂNGUÍRE, tânguiri, s. f. 1. Acțiunea de
a (se) tângui și rezultatul ei; tânguit. ♦ (
Înv.) Necaz, jale, supărare, mâhnire.
2. Sunete tânguitoare, glas tânguitor.
3. (
Înv.), Plângere împotriva cuiva; reclamație. –
V. tângui.