tandreță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TANDRÉȚĂ s. f. v. tandrețe.
tandreță(Dicționar de neologisme, 1986) TANDRÉȚĂs.f. v. tandrețe.
tandreță(Dicționaru limbii românești, 1939) *tandréță f., pl. e (fr. tendresse. V. tinereță [!]). Fam. Iron. Gingășie, dragoste: pe cînd eraŭ eĭ în tandreță [!].
tandreță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TANDRÉȚĂ s. f. v. tandrețe.