tanat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TANÁT, tanați, s. m. Sare sau ester al acidului tanic. – Din
fr. tanate.tanat (Dicționar de neologisme, 1986)TANÁT s.m. (
Chim.) Sare sau ester al acidului tanic. [< fr.
tannate].
tanat (Marele dicționar de neologisme, 2000)TANÁT1 s. m. sare sau ester al acidului tanic. (< fr.
tannate)
tanat (Marele dicționar de neologisme, 2000)TANAT2(O)-, -TANASÍE elem. „moarte”. (< fr.
thanat/o/-, -thanasie, cf.
gr. thanatos)
tanat (Mic dicționar mitologic greco-roman, 1969)Tanat =
Thanatos.tanat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tanát s. m.,
pl. tanáțitanat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TANÁT, tanați, s. m. Sare sau ester al acidului tanic. — Din
fr. tanate.