tampona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TAMPONÁ, tamponez, vb. I.
1. Refl. recipr. (Despre vehicule) A se ciocni, a se lovi.
2. Tranz. A atinge ușor și în repetate rânduri o parte a suprafeței corpului cu un tampon (
2) sau cu alt obiect pentru a absorbi transpirația sau secrețiile unei răni. – Din
fr. tamponner.tampona (Dicționar de neologisme, 1986)TAMPONÁ vb. I. 1. tr. A atinge ușor și repetat cu un tampon, cu o batistă etc. (o rană sângerândă, o parte transpirată a corpului etc.).
2. refl. A se ciocni, a se lovi. [< fr.
tamponner].
tampona (Marele dicționar de neologisme, 2000)TAMPONÁ vb. I. tr. a atinge ușor și repetat cu un tampon, cu o batistă etc. (o rană sângerândă, o parte transpirată a corpului etc.). II. refl. (despre vehicule) a se ciocni, a se lovi. (< fr.
tamponner)
tampona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tamponá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
tamponeáză tamponà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tamponà v.
1. a astupa cu un tampon;
2. a se lovi un tren cu altul.
tampona (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TAMPONÁ, tamponez, vb. I.
1. Refl. recipr. (Despre vehicule) A se ciocni, a se lovi.
2. Tranz. A atinge ușor și în repetate rânduri o parte a suprafeței corpului cu un tampon (
2) sau cu alt obiect pentru a absorbi transpirația sau secrețiile unei răni. — Din
fr. tamponner.