tamponare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TAMPONÁRE, tamponări, s. f. Acțiunea de
a (se) tampona și rezultatul ei. –
V. tampona.tamponare (Dicționar de neologisme, 1986)TAMPONÁRE s.f. Acțiunea de a (se) tampona și rezultatul ei; ciocnire, lovire (a două vehicule). [<
tampona].
tamponare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tamponáre s. f.,
g.-d. art. tamponắrii; pl. tamponắritamponare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TAMPONÁRE, tamponări, s. f. Acțiunea de
a (se) tampona și rezultatul ei. —
V. tampona.