tâmpenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÂMPÉNIE, tâmpenii, s. f. Starea omului cu inteligență mărginită sau lipsit de inteligență, tâmpeală; faptă sau vorbă prostească; idioțenie, prostie, neghiobie. –
Tâmp +
suf. -enie.