tamburmajor (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
tambur-majór s.m. (înv.) suboțifer șef peste toboșari și gorniști, care umblau în fruntea regimentului.
tamburmajor (Dicționaru limbii românești, 1939)
*tambúr-major m. (fr. tambour-major, d. tambour, tobă, și major, maĭor, maĭ mare). Subofițer maĭ mare peste toboșarĭ și gorniștĭ (azĭ desființat).
tamburmajor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tambur-major m. mai marele toboșarilor care merge în fruntea regimentului.