tambura (Dicționar de neologisme, 1986)TAMBURÁ vb. I. intr. (
Italienism) A bate toba; (
p. ext.) a bate ușor și ritmic în ceva; a tamburina. [< it.
tamburare].
tambura (Marele dicționar de neologisme, 2000)TAMBURÁ vb. I. tr. a lustrui suprafața pieselor cu un abraziv. II. intr. a bate în tobă; (p. ext.) a bate ușor și ritmic în ceva; a tamburina. (< it.
tamburare)
tambura (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))TAMBURÁ, tamburez, vb. I.
Intranz. (Rar) A bate toba;
p. ext. a bate ușor și ritmic în ceva. – Din
tambur.