tamazlâc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TAMAZLẤC, tamazlâcuri, s. n. (
Înv.) Totalitatea vitelor care aparțineau unui proprietar, unei gospodării; cireadă de vite. – Din
tc. damizlık, bg. tamazlăk.tamazlâc (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)tamazlâc, tamazlâcuri, s.n. (înv.)
1. loc de îngrășare a vitelor.
2. cireadă de vite (boi, vaci și tauri).
tamazlâc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!tamazlấc (
înv.)
(-maz-lâc) s. n.,
pl. tamazlấcuritamazlâc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tamazlâc n. turmă de boi sau de vaci cu taurul lor de prăsilă:
turmele și tamazlâcurile lui CR. [Turc. TAMAZLYK, îngrășarea vitelor și locul unde se îngrașă].
tamazlâc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TAMAZLẤC, tamazlâcuri, s. n. (
înv.) Totalitatea vitelor care aparțineau unui proprietar, unei gospodării; cireada de vite. — Din
tc. damizlik, bg. tamazlăk.