talus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÁLUS, talusuri, s. n. (
Anat.) Călcâi, astragal. – Din
lat. talus.talus (Dicționar de neologisme, 1986)TÁLUS s.n. Primul dintre oasele tarsiene ale piciorului; astragal (
1). //
adj. Picior talus = Picior răsucit, chircit. [< fr., lat.
talus].
talus (Marele dicționar de neologisme, 2000)TÁLUS I.
s. n. astragal
1 (1). II. adj. picior ~ = picior răsucit, chircit. (< fr., lat.
talus)
talus (Mic dicționar mitologic greco-roman, 1969)Talus =
Talos.talus (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tálus (călcâi)
s. n.,
pl. tálusuritalus (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TÁLUS, talusuri, s. n. (
Anat.) Călcâi, astragal. —
Din lat. talus.