talonetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TALONÉTĂ, talonete, s. f. Bucată de carton fixată în dreptul călcâiului la un obiect de încălțăminte, pentru a asigura rezistența îmbinării. ♦ Branț. ♦ Bucată de stofă, cusută la manșetă sau la marginea de jos a pantalonilor pentru a evita uzura în acel loc. [
Var.:
talonét s. n.] – Din
fr. talonnette.