talisman - explicat in DEX

talisman (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TALISMÁN, talismane, s. n. Mic obiect despre care se crede că aduce noroc; amuletă. – Din fr. talisman.

talisman (Dicționar de neologisme, 1986)
TALISMÁN s.n. Mic obiect considerat de superstițioși ca având o forță magică, supranaturală de a-i ajuta pe cei care îl poartă; amuletă. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. talisman].

talisman (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TALISMÁN s. n. amuletă. (< fr. talisman)

talisman (Dicționaru limbii românești, 1939)
*talismán n., pl. e (fr. talisman, d. ar. tylsamân, pl. d. tylsam, figură magică, d. gr. tálesma, rit; turc. tylsym. Obĭect căruĭa i se atribuĭe o putere supranaturală: a purta un talisman. V. amulet și sancă. – În sec. 16 cu înț. de „hoge” vine d. pers. dâniș-mand, învățat.

talisman (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
talismán s. n., pl. talismáne

talisman (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
talisman n. 1. piatră sau bucată de metal căreia superstițiunea îi atribuia o putere extraordinară; 2. fig. ceea ce oferă un efect subit, miraculos: de aș avea a mării talisman AL.

talisman (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TALISMÁN, talismane, s. n. Amuletă. — Din fr. talisman.