tâlhărea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÂLHĂREÁ, tâlhărele, s. f. (
Bot.)
1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene, adesea roșietice în exterior, dispuse în capitule
(Lactuca sagittata). 2. Susai.
3. Salata-iepurelui. –
Tâlhar +
suf. -ea.