tâlhărea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÂLHĂREÁ, tâlhărele, s. f. (
Bot.)
1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene, adesea roșietice în exterior, dispuse în capitule
(Lactuca sagittata). 2. Susai.
3. Salata-iepurelui. –
Tâlhar +
suf. -ea.tâlhărea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tâlhăreá s. f.,
art. tâlhăreáua, g.-d. art. tâlhărélei; pl. tâlhăréle, art. tâlhăréleletâlhărea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TÂLHĂREÁ, tâlhărele, s. f. (
Bot.)
1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene, adesea roșietice în exterior, dispuse în capitule (
Lactuca sagittata).
2. Susai.
3. Salata-iepurelui. —
Tâlhar +
suf. -
ea.tâlhăreà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tâlhăreà f.
Bot. Tr. crestățea.