talcioc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TALCIÓC, talciocuri, s. n. Piață de vechituri. – Din
rus. tolciok.talcioc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)talcióc s. n.,
pl. talciócuritalcioc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TALCIÓC, talciocuri, s. n. Piață de vechituri. — Din
rus. tolciok.