talc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TALC s. n. Silicat natural hidratat de magneziu, de culoare albă-verzuie, unsuros și moale la pipăit, folosit în industria farmaceutică, textilă etc. – Din
fr. talc. Cf. it. talco, germ. Talk.talc (Dicționar de neologisme, 1986)TALC s.n. Silicat hidratat de magneziu natural, unsuros, alb-verzui, folosit în industria farmaceutică, textilă etc. [< fr.
talc, it.
talco, germ.
Talk < ar.
talak].
talc (Marele dicționar de neologisme, 2000)TALC s. n. silicat natural hidratat de magneziu, unsuros, alb-verzui, folosit în industria farmaceutică, textilă etc. (< fr.
talc, germ.
Talk)
talc (Dicționaru limbii românești, 1939)*talc n., pl.
urĭ (fr.
talc, ar.
thalg).
Min. Un silicat de magnezie anidru (H
2 Mg
3 Si
4 O
12) supt [!] forma unuĭ mineral alb orĭ verzuĭ unsuros, cu structură lamelară. Un fel de talc care, prefăcut în praf, se întrebuințează ca suliman.
talc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)talc s. n.talc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)talc n. substanță albicioasă, verzuie sau gălbuie, pentru fabricarea creioanelor colorate:
talcul e un silicat de magnezie.talc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TALC s. n. Silicat natural hidratat de magneziu, de culoare albă-verzuie, unsuros și moale la pipăit, folosit în industria farmaceutică, textilă etc. — Din
fr. talc. Cf. it. talco, germ. Talk.