talar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TALÁR, talare, s. n. (
Înv.) Haină lungă, purtată în trecut ca uniformă de unele unități militare și de membrii unor asociații sau corpuri profesionale. – Din
germ. Talar, lat. talaria.talar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)talár (
înv.)
s. n.,
pl. taláretalar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)talar n. haină neagră și lungă până la călcâie (purtată de preoți și călugări):
să-i apară ’n negru talar a lumii paranimfă EM.
talar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TALÁR, talare, s. n. (
înv.) Haină lungă, purtată în trecut ca uniformă de unele unități miltare și de membrii unor asociații sau corpuri profesionale. — Din
germ. Talar, lat. talaria.