taiga - explicat in DEX

taiga (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TAIGÁ, taigale, s. f. Pădure formată în special din conifere, care acoperă o regiune mlăștinoasă întinsă din Siberia și din partea europeană a Rusiei; p. ext. nume dat subzonei pădurilor de conifere din nordul zonei temperate a emisferei boreale. – Din rus. taiga. Cf. fr. taïga.

taiga (Dicționar de neologisme, 1986)
TAIGÁ s.f. Pădure formată în special din conifere, care acoperă o regiune întinsă în nordul Europei și al Asiei. [Pron. tai-ga, gen. -alei. / < rus. taiga, cf. fr. taiga].

taiga (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TAIGÁ s. f. formațiune vegetală din emisfera boreală, formată din conifere. (< rus. taiga)

taiga (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
taigá s. f., art. taigáua, g.-d. art. taigálei; pl. taigále, art. taigálele

taiga (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TAIGÁ, taigale, s. f. Pădure formată în special din conifere, care acoperă o regiune mlăștinoasă întinsă din Siberia și din partea europeană a Rusiei; p. ext. nume dat subzonei pădurilor de conifere din nordul zonei temperate a emisferei boreale. — Din rus. taiga. Cf. fr. taïga.