tăieței (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TĂIEȚÉI s. m. pl. Aluat nedospit făcut din făină, apă, sare (și ouă) tăiat in șuvițe lungi si subțiri, care se fierb în supă sau se gătesc cu brânză, cu nuci etc. [
Pr.:
tă-i-. –
Var.:
tăițéi s. m. pl.] –
Tăiați (
pl. lui
tăiat, part. lui
tăia) +
suf. -ei (după
it. tagliatelli).