tăieței (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TĂIEȚÉI s. m. pl. Aluat nedospit făcut din făină, apă, sare (și ouă) tăiat in șuvițe lungi si subțiri, care se fierb în supă sau se gătesc cu brânză, cu nuci etc. [
Pr.:
tă-i-. –
Var.:
tăițéi s. m. pl.] –
Tăiați (
pl. lui
tăiat, part. lui
tăia) +
suf. -ei (după
it. tagliatelli).
tăieței (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tăiețéi/tăițéi s. m. pl.tăieței (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tăieței m. pl. foaie de aluat tăiată în fire subțiri și lungi:
supă cu tăieței (= it.
tagliatelli).
tăieței (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TĂIEȚÉI s. m. pl. Aluat nedospit făcut din faină, apă, sare (și ouă) tăiat în șuvițe lungi și subțiri, care se fierb în supă sau se gătesc cu brânză, cu nuci etc. [
Var.:
tăițéi s. m. pl.] —
Tăiați (
pl. lui
tăiat, part. lui
tăia) +
suf. -
ei (după
it. tagliatelli).