tahigrafie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TAHIGRAFÍE, tahigrafii, s. f. (
Înv.) Stenografie. – Din
fr. tachygraphie.tahigrafie (Dicționar de neologisme, 1986)TAHIGRAFÍE s.f. (
Rar) Stenografie. [Gen.
-iei. / < fr.
tachygraphie].
tahigrafie (Marele dicționar de neologisme, 2000)TAHIGRAFÍE s. f. fel de a scrie cu ajutorul unor semne convenționale. (< fr.
tachygraphie)
tahigrafie (Dicționaru limbii românești, 1939)*tahigrafíe f. (vgr.
tahýs, ĭute, și
grafie). Stenografie.
tahigrafie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tahigrafíe (stenografie) (
înv.)
(-hi-gra-) s. f.,
art. tahigrafía, g.-d. art. tahigrafíei; pl. tahigrafíi, art. tahigrafíiletahigrafie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TAHIGRAFÍE, tahigrafii, s. f. (
înv.) Stenografie. — Din
fr. tachygraphie.