țaglă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚÁGLĂ, țagle, s. f. 1. Semifabricat de oțel cu secțiunea dreptunghiulară sau circulară, din care se laminează bare, sârme etc. și din care se forjează sau se ștanțează diferite piese; biletă.
2. Partea ascuțită a unui par, care intră în pământ. ◊
Expr. A rămâne cu ochii țaglă = a rămâne cu ochii țintă, pironiți. – Din
germ. Zaggel.