țaglă - explicat in DEX

țaglă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȚÁGLĂ, țagle, s. f. 1. Semifabricat de oțel cu secțiunea dreptunghiulară sau circulară, din care se laminează bare, sârme etc. și din care se forjează sau se ștanțează diferite piese; biletă. 2. Partea ascuțită a unui par, care intră în pământ. ◊ Expr. A rămâne cu ochii țaglă = a rămâne cu ochii țintă, pironiți. – Din germ. Zaggel.

țaglă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
țáglă, țágle, s.f. (reg.) 1. țepușă, vergea, zăbrea, prăjină, așchie. 2. zăvor. 3. pirostrie.

țaglă (Dicționar de neologisme, 1986)
ȚÁGLĂ s.f. Semifabricat de oțel, cu secțiunea pătrată, obținut din blumuri; biletă. [< germ. Zaggel].

țaglă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
țáglă, -e, s.f. – Zăvor de la ușă; vârtej, riglu, batcă (ALR 1971: 265). – Probabil din germ. Zaggel „partea ascuțită a unui par, care intră în pământ„.

țaglă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
țáglă (ța-glă) s. f., g.-d. art. țáglei; pl. țágle

țaglă (Dicționaru limbii românești, 1939)
țáglă, V. țaclă.

țaglă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
țaglă f. țintă: cu ochii țaglă. [Origină necunoscută].

țaglă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȚÁGLĂ, țagle, s. f. 1. Semifabricat de oțel cu secțiunea dreptunghiulară sau circulară, din care se laminează bare, sârme etc. și din care se foijează sau se ștanțează diferite piese; biletă. 2. Partea ascuțită a unui par, care intră în pământ. ◊ Expr. A rămâne cu ochii țaglă = a rămâne cu ochii țintă, pironiți. — Din germ. Zaggel.