tacâm (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TACẤM, tacâmuri, s. n. I. 1. Serviciu de masă complet, care se așază în dreptul fiecărui mesean;
p. restr. totalitatea obiectelor de metal de care se servește o persoană când mănâncă.
2. Ansamblu de obiecte sau de unelte necesare unei anumite operații sau specifice unei anumite îndeletniciri. ♦ Harnașament.
3. Acaret.
4. (La
pl.) Aripi, gheare, gâturi de pasăre (
2).
II. 1. (
Înv.) Cortegiu, alai.
2. Taraf (
1).
3. Fig. Fel de om, soi; poamă. – Din
tc. takim.