tabuistic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TABUÍSTIC, -Ă, tabuistici, -ce, adj. (
Livr.) Care ține de tabu; care provine din tabu. –
Tabu +
suf. -istic.tabuistic (Marele dicționar de neologisme, 2000)TABUÍSTIC, -Ă adj. referitor la tabu, care provine din tabu. (< germ.
tabuistisch)
tabuistic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TABUÍSTIC, -Ă, tabuistici, -ce, adj. (
Livr.) Care ține de tabu; care provine din tabu.—
Tabu +
suf. -
istic.