taboriți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TABORÍȚI s. m. pl. Nume dat membrilor aripii radicale din mișcarea husită, reprezentând interesele maselor de țărani și de meșteșugari. – Din
fr. taborites.taboriți (Dicționar de neologisme, 1986)TABORÍȚI s.m.pl. (
Ist.) Nume dat membrilor aripii revoluționare din mișcarea husită, reprezentând interesele țărănimii și ale meșteșugarilor. [< fr.
taborites, cf.
Tabor – cetate în sudul Cehiei].
taboriți (Marele dicționar de neologisme, 2000)TABORÍȚI s. m. pl. nume dat membrilor aripei revoluționare din mișcarea husită, reprezentând interesele țărănimii și ale meșteșugarilor. (< fr.
taborites)
taboriți (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)TABORÍȚI (‹
fr. {i}; {s}
n. pr. Tábor)
s. m. pl. (
IST.) Grup al husiților extremiști, grupați în jurul lui Jan Žižka la Tábor, care reprezentau interesele țăranilor și meșteșugarilor. Învinși în 1434 de catolici și de husiții moderați la Lipany.
taboriți (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Taboriți m. pl. sectă de Husiti în sec. XV (numiți astfel după castelul Tabor în Boemia).