tablou - explicat in DEX

tablou (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TABLÓU, tablouri, s. n. I. 1. Pictură, desen, gravură etc. executate pe o pânză, pe un carton etc.; p. ext. pictură, desen, gravură, fotografie etc. înrămate și așezate (în scop decorativ) pe pereții unei încăperi. ◊ Tablou viu (sau vivant) = grup de persoane care stau nemișcate într-o anumită poziție, pentru a înfățișa sau a evoca o scenă simbolică. ◊ Expr. (Fam.; adverbial) A rămâne tablou = a rămâne surprins, înlemnit. 2. Priveliște de ansamblu din natură, care evocă o reprezentare picturală și impresionează prin frumusețe și pitoresc. 3. Fig. Descriere sau evocare făcută prin cuvinte. 4. Diviziune a unei piese de teatru sau subdiviziune a unui act, care marchează schimbarea decorului, trecerea timpului etc. 5. Tabel (1). 6. Grafic compus dintr-o grupare de termeni, de simboluri, de numere (dispuse în șiruri și coloane). II. 1. Placă de marmură, de metal, de lemn pe care sunt montate diferite aparate folosite la acționarea unui sistem tehnic sau la controlul funcționării lui; placa împreună cu aparatura respectivă. ◊ Tablou de bord = tablou pe care sunt fixate aparatele și instrumentele necesare controlului și manevrării unui vehicul. 2. Placă prevăzută cu cârlige de care se agață fisele muncitorilor dintr-o întreprindere, cheile camerelor dintr-un hotel sau dintr-un sanatoriu etc. – Din fr. tableau.

tablou (Dicționar de neologisme, 1986)
TABLÓU s.n. I. 1. Pictură sau desen executat pe o pânză, pe un carton etc. (care se așază de obicei pe un perete, pe un suport etc.). ♦ A rămâne tablou = a rămâne surprins, înlemnit. ♦ Tablou simfonic = lucrare simfonică alcătuită dintr-o singură parte, având un program cu conținut plastic sau descriptiv. 2. (Fig.) Priveliște, scenă de mari proporții care atrage luarea aminte, impresionează vederea. 3. Descriere a unei priveliști, a unui obiect sau a unei persoane etc., făcută oral sau în scris (mai ales într-o operă literară). 4. (Teatru) Subdiviziune a unui act, cuprinzând mai multe scene, care se desfășoară în același decor. 5. Tabel, schemă. 6. Grafic cuprinzând o grupare de termeni, de simboluri, de numere, aranjate în șiruri și coloane. ♦ Tabloul periodic al elementelor = tablou în care elementele chimice sunt dispuse în șiruri și coloane, după greutatea lor atomică. II. (Tehn.) Panou sau placă subțire de metal sau de marmură cuprinzând mai multe instrumente de măsură, aparate de control etc., cu care este înzestrat un aparat, o mașină etc. [< fr. tableau].

tablou (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TABLÓU s. n. I. 1. pictură, desen, gravură pe pânză, pe carton etc., care se așază de obicei pe perete într-o încăpere. ♦ (fam.) a rămâne ~ = a rămâne surprins, înlemnit. 2. priveliște, scenă de mari proporții care atrage luarea aminte, impresionează vederea. 3. (fig.) descriere a unei priveliști, a unui obiect, a unor fapte etc. (într-o operă literară). 4. (teatru) subdiviziune a unui act cuprinzând mai multe scene, în același decor. 5. tabel, listă. II. 1. (tehn.) panou, placă subțire de metal ori de marmură pe care sunt montate aparate de comandă sau control. ♦ ~ de bord = tablou pe care sunt fixate aparatele și instrumentele necesare controlului și manevrării unui vehicul. 2. (inform.) ansamblu structurat de informații organizate secvențional în memoria unui ordinator. (< fr. tableau)

tabloŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*tablóŭ n., pl. urĭ (fr. tableau). Tablă saŭ foaĭe pe care-s scrise saŭ reprezentate sistematic niște materiĭ: tabloŭ sinoptic. Listă de membri aĭ uneĭ instituțiunĭ, de candidațĭ, de reușițĭ: ofițer pus pe tablou de înaintare. Portret, lucrare de pictură saŭ de desemn [!]: tabloŭ istoric. Diviziunea uneĭ pĭese teatrale saŭ subdiviziunea unuĭ act deosebită pin [!] schimbarea decoruluĭ: feerie în cincĭ acte și treĭ-spre-zece tablourĭ. Fig. Obĭecte, peizaje [!] saŭ persoane care produc impresiune: e un tabloŭ măreț cataracta Niagareĭ, o vijălie [!], un duel de artilerie, ceata luĭ Peneș Curcanu plecînd la bătălie. Descriere saŭ reprezentare cu vorba saŭ cu condeĭu: a face un tabloŭ fidel al războaĭelor civile. A rămînea tabloŭ, a rămînea uĭmit, surprins, înmărmurit (ca o statuă, ca un tabloŭ).

tablou (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tablóu (ta-blou) s. n., art. tablóul; pl. tablóuri

tablou (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tablou n. 1. tablă sau foaie pe care materiile sunt înscrise cu metodă: tablou sinoptic; 2. lista membrilor unui ordin: tabloul advocaților; 3. lucrare de pictură, mai adesea pe pânză: tablou istoric; 4. fig. totalitate de obiecte ce impresionează vederea: acest stil oferă un tablou admirabil; 5. reprezentațiune însuflețită a unui lucru în acțiune, de viul graiu sau prin scris: a face un tablou înduioșător al unei bătălii; 6. subdiviziunea unei piese de teatru, marcată prin schimbarea decorului (= fr. tableau).

tablou (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TABLÓU, tablouri, s. n. I. 1. Pictură, desen, gravură etc. executate pe suport de lemn, pânză, carton; p. ext. pictură, desen, gravură, fotografie etc. înrămate și așezate (în scop decorativ) pe pereții unei încăperi. ◊ Tablou viu (sau vivant) = grup de persoane care stau nemișcate într-o anumită poziție, pentru a înfățișa sau a evoca o scenă simbolică. ◊ Expr. (Fam.; adverbial) A rămâne tablou = a rămâne surprins, înlemnit. 2. Priveliște din natură, care impresionează prin frumusețe și pitoresc. 3. Fig. Descriere sau evocare făcută prin cuvinte. 4. Diviziune a unei piese de teatru sau subdiviziune a unui act, care marchează schimbarea decorului, trecerea timpului etc. 5. Tabel (1). 6. Grafic compus dintr-o grupare de termeni, de simboluri, de numere (dispuse în șiruri și coloane) II. 1. Placă de marmură, de metal, de lemn pe care sunt montate diferite aparate folosite la acționarea unui sistem tehnic sau la controlul funcționării lui; placa împreună cu aparatura respectivă. ◊ Tablou de bord = tablou pe care sunt fixate aparatele și instrumentele necesare controlului și manevrării unui vehicul. 2. Placă prevăzută cu cârlige de care se agață fișele muncitorilor dintr-o întreprindere, cheile camerelor dintr-un hotel sau dintr-un sanatoriu etc. — Din fr. tableau.