tăvăli - explicat in DEX

tăvăli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TĂVĂLÍ, tăvălesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) rostogoli, a (se) suci pe o parte și pe alta pe pământ, în iarbă etc. ◊ Expr. (Refl.) A se tăvăli de râs = a râde cu mare poftă; a se prăpădi de râs. 2. Tranz. A bate pe cineva trântindu-l și târându-l pe jos. 3. Tranz. și refl. A (se) murdări, a (se) mânji. 4. Tranz. A culca la pământ iarba, cerealele, florile etc. – Cf. sl. valiti.

tăvăli (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
tăvăli, tăvălesc v. t. (pop. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.

tăvăli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tăvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăvălésc, imperf. 3 sg. tăvăleá; conj. prez. 3 să tăvăleáscă

tăvăli (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TĂVĂLÍ, tăvălesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) rostogoli, a (se) suci pe o parte și pe alta pe pământ, în iarbă etc. ◊ Expr. (Refl.) A se tăvăli de râs = a râde cu mare poftă; a se prăpădi de râs. 2. Tranz. Abate pe cineva trântindu-1 și târându-1 pe jos. 3. Tranz. și refl. A (se) murdări, a (se) mânji. 4. Tranz. A culca la pământ iarba, cerealele, florile etc. — Cf. sl. valiti.

tăvălì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tăvălì v. 1. a (se) rostogoli întinzându-se: porcul se tăvălește în noroiu; fam. a se tăvăli de râs; 2. fig. a se mânji. [Origină necunoscută].