suzeranitate - explicat in DEX

suzeranitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUZERANITÁTE, suzeranități, s. f. Dreptul suzeranului asupra seniorilor vasali. ♦ Dreptul unui stat asupra altui stat care are guvern propriu, dar nu are autonomie completă. – Din fr. suzeraineté.

suzeranitate (Dicționar de neologisme, 1986)
SUZERANITÁTE s.f. Drept al seniorului feudal suzeran asupra vasalilor săi. ♦ Drept de stăpânire al unui stat față de alt stat care, deși are un guvern propriu, nu are autonomie completă. [Cf. fr. suzeraineté].

suzeranitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUZERANITÁTE s. f. 1. drept al suzeranului asupra vasalilor săi. 2. drept al unui stat asupra altuia, care, deși are un guvern propriu, nu are autonomie deplină. (< fr. suzeraineté)

suzeranitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!suzeranitáte s. f., g.-d. art. suzeranitắții; pl. suzeranitắți

suzeranitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
suzeranitate f. calitate de suzeran.

suzeranitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*suzeranitáte f. (d. suzeran, fr. suzeraineté). Calitatea de a fi suzeran: a fi supt suzeranitatea cuĭva (a fi supus).

suzeranitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUZERANITÁTE, suzeranități, s. f. Dreptul suzeranului asupra seniorilor vasali. ♦ Dreptul unui stat asupra altui stat care are guvern propriu, dar nu are autonomie completă. — Din fr. suzeraineté.