suzeran (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUZERÁN, -Ă, suzerani, -e, s. m.,
adj. 1. S. m. (În evul mediu) Mare senior de care depindeau alți seniori, ca urmare a relațiilor de suzeranitate.
2. Adj. (Despre state) Care exercita autoritatea asupra unui stat mai slab, amestecându-se în politica internă a acestuia și impunându-i anumite obligații politice și financiare. – Din
fr. suzerain.suzeran (Dicționar de neologisme, 1986)SUZERÁN s.m. Mare senior feudal care poseda o feudă de care depindeau alte feude, socotite ca vasale. //
adj. (
Despre state, națiuni etc.) Care nu depinde de nimeni, care exercită o autoritate asupra altui stat (vasal), amestecându-se în treburile lui interne. [Cf. fr.
suzerain].
suzeran (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUZERÁN, -Ă I.
s. m. mare senior feudal care poseda o feudă de care depindeau alte feude, socotite ca vasale. II. adj. (despre state, națiuni) care nu depinde de nimeni, care exercită o autoritate asupra altui stat. (< fr.
suzerain)
suzeran (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)suzerán adj. m.,
s. m.,
pl. suzeráni; adj. f. suzeránă, pl. suzeránesuzeran (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)suzeran m. cel ce poseda un feud, de care depindeau alte feude.
suzeran (Dicționaru limbii românești, 1939)*suzerán, -ă adj. (fr.
suzerain, îld.
suserain, derivat d.
sus, după modelu luĭ
souverain, suveran). Care poseda un féud de care depindeaŭ alte feude:
senioru suzeran. Subst. Senior, cel căruĭa se supuneaŭ vasaliĭ.
suzeran (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUZERÁN, -Ă, suzerani, -e, s. m.,
adj. 1. S. m. (în Evul Mediu) Mare senior de care depindeau alți seniori, ca urmare a relațiilor de suzeranitate.
2. Adj. (Despre state) Care exercita autoritatea asupra unui stat mai slab, amestecându-se în politica internă a acestuia și impunându-i anumite obligații politice și financiare. — Din
fr. suzerain.